Aici sunt oglinzi și umbre. Suntem noi, cu toate cele ce ne împing mereu înainte, chiar și cu forța ce vine din trecut, nu numai cu speranțele din viitor.
Sunt imagini despre noi multiplicate până la infinit.

În credința populară, oglinda reflectă adevărul, sinceritatea, conștiința și bogăția sufletească. Oglinda e puritatea absolută, oglinda e poarta dintre două lumi, una reală si alta imaginară. Oglinda e instrumentul unui visător de stirpe rară, cu suflet nepătat.
Oglinda e și despre frumusețe, oglinda e și bucurie, oglinda e mereu o emoție.
Și oglinda are suflete încorporate.
Oglinda e despre magie, dar și despre durere.
Oglinda e o inimă răsfrântă.
Oglinda e în fiecare casă, martor al tuturor întâmplărilor vieții noastre.
Oglinda are memorie.                                                                                                                                                         Oglinda ne așează față-n față cu noi înșine, aducându-ne în față lucruri pe care le-am uitat despre noi, ascunse într-un gest, într-o clipire, într-un surâs sau într-o lacrimă ștearsă pe furiș.
Așadar, aici, în oglinzi, sunt eu,
Aici, în oglinzi, ești tu.
Suntem toți.
Umbre.

Bucureşti, 21 martie 2014
Carmen Voinea-Răducanu

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără menționarea sursei și link către blog: www.carmenvoinearaducanu.ro