Aici voi aduna toate cele dintr-o viață de om.

Bune și rele, vise și visuri, magnifice izbânzi și ratări monumentale. Tot ce mă definește. Iar tu, pe toate le știi deja, pentru că viața mea e și despre viața ta. Gândurile mele sunt și ale tale, lacrimile mele ți-au curs și ție cândva pe obraz, fericirea te-a purtat înspre Cer așa cum m-a făcut să zbor și pe mine.

Aici, în oglinzi și umbre, suntem noi. Cu toate cele ce ne împing mereu înainte, chiar și cu forța ce vine din trecut, nu numai cu speranțele din viitor. Sunt imagini despre noi multiplicate până la infinit.

În unele credințe, oglinda reflectă adevărul, sinceritatea, conștiința și bogăția sufletească.

Oglinda e puritatea absolută, oglinda e poarta dintre două lumi, una reală si alta imaginară. Oglinda e instrumentul unui visător de stirpe rară, cu suflet nepătat.

Oglinda e și despre frumusețe, oglinda e și bucurie, oglinda e mereu o emoție.

Oglinda are suflete încorporate.

Oglinda e despre magie, dar și despre durere.

Oglinda e o inimă răsfrântă.

Oglinda e locatar cu adresa fixă în fiecare casă, martor al tuturor întâmplărilor vieții noastre.

Iar oglinda are memorie.

Așadar, aici, în oglinzi, sunt eu.

Aici, în oglinzi, ești tu.

Suntem toți.

Umbre.

Bucureşti, 22 martie 2014

Carmen Voinea-Răducanu

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără menționarea sursei și link către blog: www.carmenvoinearaducanu.ro