Ce e mai fragil decât visătorul?
Poate doar zborul singuratic al unui pescăruș deasupra nemărginirii mării – cea la care nu mai poate ajunge nici măcar în somn.
Poate doar amintirea pe care a ascuns-o în spatele unui zâmbet – cel ce nu mai reușește să se nască.
Sau doar efemerul tuturor reveriilor sale.
Singura lui forță e nemurirea ce-o poartă ca pecete în privirile ridicate spre Cer. Pentru că, să știți, visătorul nu moare niciodată, doar își apleacă ochii spre pământ să și-i odihnească puțin.

București, 19 mai 2014
Carmen Voinea-Răducanu

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără menționarea sursei și link către blog: www.carmenvoinearaducanu.ro