E suavă, e sublimă, e romanțioasă, e cinstită. E veșnic cuprinsă de amintirile unor furori amoroase cu o durată medie de viață de-o noapte, etern îndrăgostită de bine, de frumos, de salvarea planetei și a câinilor de deltă. Un fel de Xena, ca să mă-nțelegeți. E însetată de înțelepciune, adică de ziceri adânci ca Groapa Marianelor. Contemporane, de preferat.
E patetică, dar nu-și dă seama, ea se simte superioară tuturor, locuind extrem de confortabil în pielea ei cam groasă, mai ales în zona obrajilor bucălați.
Nimeni nu e mai bun ca ea, nimeni nu e mai drept, mai profund, mai îndrăgostit, mai vertical. Nicăieri nu s-a mai întâlnit o fericire sau o suferință ca a ei, una cu mai multe surle și trâmbițe anunțată, una cu mai multe adjective perfecționată. Una mai public despuiată, se înțelege.
“Dramele Parisului câte-au ieșit până acuma, toate le-am citit de trei ori”, zice noua Zița, femeia zilelor noastre de pe Facebook, ambetată absolut de cultură. Sau măcar de lectură, tot de Facebook și ea, că doar n-a pândit-o ghinionul să-i fi trântit careva în cap toți clasicii literaturii universale din vreo bibliotecă a Academiei.
Și ce-i mai nostim, e că înspre ea dau năvală toți tânguitorii de profesie, nu de alta, da’ să compătimească împreună pe marginea vreunei realizări remarcabile la ea în cartier ori a vreunui citat genial dintr-un contemporan cu reședință permanentă pe rețelele de socializare: “Vai, țațo, zău! Parol! Să mă-ngropi!” – da’ le zice adânc de tot.
Deci, să dăm like, să dăm share, să ducem mai departe cuvântul domnului. Sau doamnei. Să contribuim la propagarea desteptăciunii de turmă.
A panseurilor lui Gâgă, în fond.

Eu am obosit de atâția oameni născuți fără simțul ridicolului.
Voi cum stați cu ficatul?

București, 25 iunie 2014
Carmen Voinea-Răducanu

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără menționarea sursei și link către blog: www.carmenvoinearaducanu.ro