Pentru fiecare vis spulberat se vor naște altele două. Pentru fiecare iubire pierdută vei întâlni o alta. Fiecare plecare se va sfârși cu o sosire tempestivă, de bun augur. Iar fiecare durere va aduce cândva un zâmbet. Unul ce poartă în el, răsfrânt, umbra lacrimii de odinioară. Pentru fiecare om bun ce s-a pierdut vei întâlni măcar încă un altul tot atât de curat. Iar pentru fiecare rană o binecuvântare neașteptată. E o lege nescrisă, a compensației. O răsplată nesperată pentru cel aflat în nevoie, cu țesutul inimii sfâșiat, cu încrederea într-un grav dezechilibru, balansându-se nemilos între a fi sau a nu fi naiv, a nădăjdui și a dispera.

Iar pentru fiecare palmă peste obraz vei primi de două ori câte un sărut. Unul pentru lovitură, altul pentru ochii tăi infirmi care au alergat dincolo de pălmuitor, înspre viitor, în tăcere, doar cu respirația întretăiată de spaimă, semn clar al unui suflet sfâșiat de incertitudine și durere.

Cât timp trăim, nimic nu e pierdut. Niciun vis, nicio iubire, niciun răsărit, nicio întâlnire, niciun zâmbet, nicio cutezanță, niciun suflet. Avem timp pentru toate. Chiar și pentru iertare.

Dacă ne așezăm față în față. Inimă lângă inimă. Dacă ne privim.

București, 2 aprilie 2015

Carmen Voinea-Răducanu

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără menționarea sursei și link către blog: www.carmenvoinearaducanu.ro