Sunt prinsă ca într-o menghină in propriile mele neputințe. Nu pot să fiu atât de îngăduitoare pe cât mi-aș dori, nu reușesc să fiu atât de milostivă precum mă îndeamnă înțelepții acestei lumi. Nu pot nici măcar să mă eliberez pentru o clipă din lanțul de gânduri ce mi se zbat în minte ori să mă descătușez din amintirile ce mă țin întemnițată.
Sunt un prizonier al minții, inimii și obiceiurilor mele, ființă captivă într-o libertate aparentă, zăcând între cer și pământ cu sufletul în zdrențe și cugetul flămând.
Și de unde, de fiecare dată când am încercat să mă desprind, nu mai pot evada. Lanțurile mi-au intrat în carne sudându-se de oase iar captivitatea în mine însămi, partea neputincioasă, mi-a devenit o a doua natură.

București, 22 mai 2014
Carmen Voinea-Răducanu

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără menționarea sursei și link către blog: www.carmenvoinearaducanu.ro